În copilărie, corpul vorbește uneori înaintea cuvintelor. Durerile de burtă pot ascunde o frică nerostită.

Anxietatea este una dintre cele mai frecvente forme de suferință emoțională la copiii preșcolari și școlari mici, dar rămâne adesea neînțeleasă sau trecută cu vederea, mai ales când se manifestă prin comportamente aparent „capricioase” sau „imature”.

Așa cum observa Françoise Dolto, renumită pentru felul în care a oferit voce suferinței inconștiente a copiilor: „copilul nu poate spune mereu ce simte, dar trupul și jocul lui o fac în locul său. Acolo unde nu sunt cuvinte, apare simptomul”.

Această afirmație rămâne valabilă mai ales în fața anxietății timpurii: copiii mici nu pot explica în cuvinte neliniștile lor interioare, dar le exprimă prin corp, prin somatizări, prin retrageri bruște sau prin izbucniri emoționale greu de descifrat pentru adulți.

✧ ✧ ✧

Un studiu realizat de Departamentul de Psihiatrie al Universității Duke arată că tulburările de anxietate pot apărea încă de la vârsta de 2–5 ani, manifestându-se frecvent sub forma anxietății generalizate, a fobiei sociale sau a anxietății de separare (Egger et al., Preschool Anxiety Disorders in Pediatric Primary Care, 2006) Scholars@Duke

La vârstele mici, anumite frici (de separare, întuneric, necunoscut) sunt firești. Însă atunci când anxietatea devine frecventă, intensă sau împiedică funcționarea zilnică a copilului, ea devine un semnal important, care merită ascultat cu seriozitate.

✧ ✧ ✧

Cum se manifestă anxietatea la copiii mici?

Anxietatea nu apare mereu în cuvinte. La vârstele mici, corpul și comportamentul „vorbesc” primul:

Uneori, anxietatea se exprimă prin comportamente opozante sau de retragere – iar părintele, în lipsa unui cadru de înțelegere, poate ajunge să interpreteze aceste reacții drept „răsfăț” sau „încăpățânare”.

Ce este important să știe părinții?

🌿 Anxietatea nu este manipulare.
Un copil anxios chiar simte un pericol – chiar dacă pentru adult acel pericol nu este real.

🌿 Validarea vine înaintea soluției.
Un copil înfricoșat are nevoie să audă mai întâi:
„Te înțeleg. E greu ce simți.”
și abia apoi: „Hai să vedem ce putem face.”

🌿 Copilul învață siguranța din relația cu adultul.
Dacă părintele reușește să rămână calm și empatic în fața fricii, copilul învață că poate supraviețui emoțional anxietății.

🌿 Anxietatea poate fi învățată indirect.
Copilul absoarbe și emoțiile nespuse ale celor din jur. Părinți anxioși sau hiperprotectivi pot, fără să vrea, amplifica nesiguranța copilului.

Ce pot face părinții în fața anxietății copilului?

Ritualurile mici și prezența atentă spun copilului: „Ești important și ești în siguranță.”

Oferă predictibilitate.
Copiii mici au nevoie să știe ce urmează. Anunțarea tranzițiilor, folosirea rutinei și a poveștilor anticipate îi ajută să se simtă în siguranță.

Pune cuvinte pe emoții.
Ajută-l să numească ce simte: „Ai o strângere în burtică pentru că ți-e teamă că nu mă mai întorc?”

Joacă-te cu frica.
Prin joc simbolic (păpuși, desene, povești), copilul poate procesa ceea ce nu poate exprima verbal.

Răspunde cu calm și prezență.
Un copil anxios nu are nevoie de multe explicații, ci de un adult prezent, cald, disponibil emoțional.

Ai grijă de tine.
Un copil anxios are nevoie de un adult care să nu se lase copleșit. Uneori, sprijinul oferit părintelui este primul pas esențial pentru copil.

Când este nevoie de ajutor specializat?

Este recomandat să consulți un psiholog pentru copii dacă:

În terapie, copilul va avea un spațiu sigur în care frica poate fi „jucată”, procesată și conținută, iar părintele va primi repere clare pentru a-l însoți în acest proces.

Pentru tine, părinte: Nu ești singur

Anxietatea copilului atinge adesea cele mai sensibile locuri din tine. Poate aduce vinovăție, neputință sau oboseală, dar nu e nevoie să fii perfect. E suficient să fii prezent, cald și atent. Uneori, ceea ce pare o criză este doar felul copilului de a spune: „Am nevoie să știu că sunt în siguranță lângă tine.”

Dacă simți că ai nevoie de mai multă claritate sau sprijin în relația cu copilul tău, am pregătit un ghid de sprijin pentru părinți – cu repere simple, semne la care să fii atent(ă) și sugestii blânde pentru a-l însoți cu înțelegere.
👉 Deschide ghidul aici

Bibliografie selectivă:

Credit Foto: Canva, RDNE Stock project

✧ ✧ ✧

Oana M. Neagoe
Psihoterapeut și Psiholog clinician
Însoțesc copii, adolescenți și adulți în procesul lor de înțelegere și transformare — în cabinet și prin scris.